Recent am observat ca in Viena nu se mai “poarta” restaurantele mari, cu prea multe locuri… (nu ma refer la fast food). Sunt prea mari, chelnerii prea putini si neatenti (mai ales la dorintele speciale, “fara sare, doar cu ulei de masline, inca o bere va rog!”) si apare sentimentul de anonimitate chiar si printre clientii fideli.
In schimb restaurantele mici (cu vreo zece mese) se bucura de multi fani. De ce sunt atat de trendy? Motivele ar fi:
* ofera o atmosfera calda, primitoare, clientul se poate simti imediat ca “un prieten al casei”
* personalul este de obicei familia (tatal gateste, mama serveste, copilul face aprovizionarea e tiparul clasic), un plus pentru atmosfera calda
* clientului i se acorda atentia necesara si i se implinesc toate dorintele sau cerintele (cafeaua cu lapte cald, legumele fierte ca doamna tine regim, sare iodata etc)
* clientul nu se mai simte atat de “client” pentru ca proprietarii isi dau interesul in a-l cunoaste personal (ce strategie excelenta de fidelizare!!!), este intrebat daca mancarea e OK, daca se simte bine, daca ar dori un desert…
* cei care merg singuri nu se mai simt atat de singuri (cu totii stim acele jumatati de ora “moarte” intre doua intalniri sau pauza de pranz in care trebuie sa citim neaparat singuri un contract important …)
– iar pentru ca mesele sunt apropiate, poate si trage cu urechea la discutiile celor de langa 
sau poate chiar intra in discutie cu alti oaspeti
* nu sunt mii de feluri de mancare, dar calitatea este excelenta si totul este proaspat ( sa alegem: taietei la punga sau pasta facuta “in casa”? 
)
* a lua masa in sine devine un eveniment, pentru cei care stiu sa se bucure de asta!
* cand restaurantul devine cunoscut, nu se mai intra fara rezervare. asta da automat impresia de “astia gatesc bine de aia e plin mereu!!!” iar daca se intampla si chelnerul mai gaseste o masa (ca o zana fermecata cu solutia salvatoare) a castigat oaspetele pe viata!
* nu este loc de snobism!!!
* atentiile la detaliu se manifesta pana la cele mai mici elemente: flori proaspete pe masa (cine nu detesta florile din plastic pline de praf?!), pe pereti poze de la diferite chefuri cu “prieteni de-ai casei”, bucatarul (care e deseori si proprietarul) serveste personal (semn de onoare), digestivul sau cafeaua “on the house”…
concluzie: mi se pare o idee super pentru ca fiecare om vrea sa se simta special si sa fie tratat corespunzator. iar cand primeste aceasta deosebita atentie e fericit, deci revine.
ah, restaurantul…
cate expresii, cate vorbe ce loc ocupa masa in viata unui om?
si ai surprins atat de bine esenta : restaurantul e un mediu in care trebuie sa te simti bine, sa mergi cu bucurie si sa mananci bine.
locul unde imi place cel mai mult sa merg are fete de masa precum gaseam la bunica si la mama acasa pe cand eram copil. cum sa nu-mi placa mancarea?
si atunci de ce sa ma duc unde chelnerul se schimba la cateva luni, unde spatiul e prea mare ca sa mai pot sa ma bucur de masa, unde decorul e mai important decat mancarea in sine, unde semipreparatele sunt ingredientele bucaturului pentru o viteza mai buna?
pentru mine mancarea ocupa un loc destul de important, in sensul ca incerc sa mananc sanatos (nu am fost la Mac & Co de secole) si imi place sa o savurez din plin. o vad ca pe un fel de a-mi respecta corpul, implicit pe mine.
si imi place, la fel, sa incerc toate felurile si stilurile de mancaruri de la diferite popoare..
sa nu generalizam, exista si restaurante mari care tin pasul si nu au junk-uri sau semi preparate (tot in viena stiu un exemplu garantat!), dar alta e, si aici iti dau dreptate, tendinta majora momentan..
m-ai facut sa rad la faza cu fetele de masa..eu nu eram prietena lor deloc, le patam de fiecare data in copilarie
)
ah, daca veni vorba de decor: fac alergie la florile din plastic (des pline de praf) de pe masa. mai bine nu…mai bine fara daca nu vor sa puna naturale.
decorul e unealta “gazdei” de a ma face pe mine, clienta/ul, sa ma simt bine, binevenita si sa-mi tihneasca masa. si atunci devine important, pentru proprietari..
ce sa zic?am fost la un restaurant unde m-am simtit chiar bine..ma refer la faptul ca nu chiar ca la mama acasa,insa ospataritele de acolo fac tot posibilul sa te faca sa te simti bine…te mai intreaba si de sanatate,glumesc,zambesc…fara sa te streseze chiar..servirea draguta,mancarea buna,nu extraordinara..restaurant cu specific turcesc,in bucuresti,pe strada icoanei,nr 20,Mediterraneo.va doresc pofta buna in caz ca va atrage..:D
ah!..era sa uit…fara semipreparate
:D
mersi de pont, raluca!