a fost o data o sarbatoare in jungla. sarbatoare mare, toate animalele s-au adunat sa petreaca timpul unii cu altii, sa intalneasca prieteni vechi si noi, sa se distreze.unul din punctele de atractie a fost concursul de jogging al melcilor. tuturor animalelor li se parea atat de amuzant ca melcii vor avea un maraton al lor, se auzeau chicote de ras si remarci din public “auzi, tu pe care melc pariezi? eu cred ca nu rezista nici unul…” , “ba daaaa, hai ca poate se intampla o minune…”.
concursul a inceput. in public s-au format tabere de sustinere, pentru fiecare melc in parte. unii erau mai zgomotosi decat altii in aclamarea melcului preferat, si uneori taberele de sustinere deveneau tabere demoralizatoare… astfel ca dupa jumatatea concursului mai tot publicul aclama “melcilor, n-o sa reusiti! lasati-o balta cu maratonul, uite abia mai puteti respira!”.
multi melci au abandonat pe drum…erau foarte osteniti si dezamagiti… au mai ramas doar cativa, o mana de melci hotarati sa termine cursa.
publicul ii striga fiecaruia in parte “hei tu, cu cochilia aia a ta grea… chiar crezi ca mai poti?”, “hei tu cel tanar, chiar daca esti tanar si ambitios, nu iti iese de data asta…”, “hei tu cel antrenat… oricat de in forma ai fi, esti doar un melc..”.. pentru public era foarte amuzant, entertaining chiar! toata lumea putea remarca schimbarea, melcii se deziluzionau… inafara de unul singur.
era un melc foarte frumos, cu o cochilie stralucitoare si un dinamism de invidiat. avea ochii negri, mari, expresivi. si el parca era prins in mreaja alergatului… era bucuros ca un copil cand ii rade soarele sau cand tine in mana o buburuza..
multimea nu contenea sa strige si, pe ultima suta de metri, au abandonat toti melcii – inafara de cel cu ochii mari.
s-a terminat maratonul: melcul nostru stralucitor a castigat, ba mai mult, a batut recordul mondial al melcilor!
multimea striga de fericire, il aclama…nebunie generala..” s-a intamplat o minune!!!!” nimeni nu isi putea imagina… au urmat rafale de aplauze si intrebari…
a aparut reporterul junglei sa-i ia un interviu. era pentru televiziunea internationala a junglelor. indreptand microfonul spre melc, reporterul s-a blocat.. melcul nu raspundea deloc. “Melcule, spune-ne si noua, cum ai reusit?”
Melcul zambea, se uita la toti cu ochii lui mari de copil si nu putea spune nimic…. melcul era surd!
Cuvintele au o magie aparte… pot sa te ajute sa castigi un maraton… sau sa te deznadajduiasca… iar tu poti sa le auzi, sa le asculti, sa le dai crezare… sau sa iti canalizezi energia si pasiunea in alte scopuri.. poate chiar pentru a castiga maratonul vietii tale.
Iar de fiecare data cand comunici cu un om, nu uita ca si tu poti fi “publicul” lui…
Povestea melcului o dedic unui OM mare, unui copil, unui prieten, unui suflet cu ochii mari, unei minuni, unei buburuze…
comentarii recente