Unul dintre trendurile cele mai tari in HR sustine ca angajatii sunt cartea de vizita a oricarei companii, firme, institutii… Da, corect, incepand de la portar si terminand la managerul general, fiecare membru al unei companii contribuie la imaginea acesteia. Unii au un impact mai mare la acest styling general, iar altii un impact mai mic…
Dar…cum ramane cu clientii? Ei sunt, in fond, nu numai “sursa principala de venit”, ei reflecta pozitia si atitudinea companiei pe piata. (Si nu e o noutate ca orice client isi va spune parerea despre companie, de fiecare data cand va avea ocazia si cheful sa o spuna 
)
Unul dintre motivele cheie: Cele mai bune contracte/ proiecte/ oferte/ cei mai buni clienti se obtin, in general, prin recomandari. Compania in cauza poate sa stie ca a fost recomandata sau nu, dar clientii cam au grija sa se intereseze in prealabil. In fond, publicitatea cea mai eficienta este prin…scuzati exprimarea… “gura targului”.
De fiecare data cand am avut nevoie de un serviciu, de orice fel ar fi el, ca e vorba de medic, de IT consultant sau de femeie de serviciu, am incercat sa intreb intai cunostiintele. Am cerut referinte, am ascultat experientele altora si am ales. Iar daca nu gaseam ce cautam astfel, incercam si “la rece”.
Si de fiecare data remarcam: daca X e clientul (multumit) al companiei Y, atunci stiu relativ clar cam ce poate compania, ce stil de munca are, ce valori, ce capacitate de a se adapta la cerintele clientilor, etc.
Cred ca vremurile in care o companie are clienti prost selectati vor apune curand, si asta drastic. Jocul de-a “pot acoperi si satisface nevoile oricarui client” are nevoie de resurse investite, de multa munca, de (si mai) mult timp (cel mai pretios), si nu in ultimul rand, de bani. Iar o consecinta imediata este reputatia companiei si pozitia ei pe piata.
( Nota bene: clientul prost selectat este acel client, al carui nivel si ale carui valori nu se potrivesc de nici o culoare cu valorile companiei, care nu apartine targetului vizat oficial…etc… clientul nepotrivit nu este nici blond, nici saten… si poate fi un om chiar simpatic dealtfel).
O ultima idee:cand vorbesc despre client ca oglindirea imaginii companiei, nu inseamna ca un client apartinand targetului vizat , dar care este mai “altfel” (coleric, isteric, ciudat, etc), dauneaza. Atata timp cat este multumit, aprecierea companiei de catre public va fi cu atat mai …interesanta!
Oglinda, oglinjoara, spune-mi, cine are cel mai tare renume din tara…? 
Happy branding!
Interesant punct de vedere… Din pacate nu se poate aplica in totalitate pe pietele in formare. Unele compromisuri nu pot fi evitate.
Salut Cristian!
Depinde de piata, depinde si de cum s-a lansat firma, de domeniul de activitate, depinde cum a reusit sa se pozitioneze…depinde de volumul de contracte primite…depinde….:))))
Ideal ar fi un start bun, dar nici dupa nu e totul pierdut.
Si un “best case scenario” ar fi si constelatia potrivita. Care se poate partial creea.
Tu bateai spre un punct anume?
Eu am trecut in ultimii trei ani printr-un proces de intrare pe piata al agentiei la care m-am inhamat la bine si la rau. Am ajuns acum la un oarecare confort din punctul de vedere al clientilor. Dar selectarea clientilor e inevitabil un proces empiric, de trial&error. Ce incerc sa spun e ca, incercand sa platim salarii, chirii si leasinguri, nu a fost usor sa selectam. Sunt fericit ca am reusit sa ne pastram intacte valorile si principiile in toata treaba asta. Si, in continuare, activam pe o piata cel putin imatura. Va mai trece ceva vreme pana portofoliul va fi reprezentativ. Oricum, vorbind teoretic si la cazul ideal, ai perfecta dreptate. Dar in realitate…
Trial and error vei avea in orice proces… ok in aproape orice proces.
Si da, ai dreptate, pe piata voastra este nevoie de un efort foarte mare pentru a pastra sistemul de valori si, in acelasi timp, sa supravietuiti. Dar ati reusit…deci…
Consider ca, in realitate, exista o sansa foarte mare de a va educa si selecta clientii. Si stiu ca nu este cea mai usoara tema… dar totusi, mai ales acum, dupa succese….