Spre sfarsitul lui octombrie imi planificasem o tura de cumparaturi. Dupa ce am intrat in al treilea magazin, m-am simtit lezata in sentimentul propriu al timpului cand am vazut elemente de decoratiuni pentru Craciun. Turta dulce, beteala, globuri, servetele cu brazi, ingerasi… de toate pentru toti.
Totusi, am tras aer in piept si mi-am spus ca mai e pana in decembrie. Ca sa fiu foarte, foarte sigura, mi-am luat rapid mobilul in mana si am deschis calendarul. Scria negru pe ecran auriu: 30 Octombrie. Un calcul rapid: Noiembrie are 30 de zile, deci mai am 30 de zile mari si late in care ma pot gandi la beteala si betigase parfumate cu aroma de scortisoara. Corect? Am zis!!!
Depasesc momentul si tin eu cu mine o conferinta importanta. Ajung la concluzia ca doresc un dram de maturitate, pentru ca sa termin repede cumparaturile. Ignor tot ce era rosu (cam greu), argintiu si auriu si sclipicios ( la fel, cam greu, ca beteala aia are rolul de a obosi ochii cand imi e lumea mai draga) si pasuiesc pana si Mos- Craciunii din ciocolata ( o adevarata tragedie pentru sufletul meu, prietenii stiu de ce).
Reusesc sa rezist eroic pana cand imi suna telefonul. Nu imi era mie de beteala si de ingerasi, dar incepusem sa fiu chiar iritata de atata… craciuneala. La telefon, un coleg de bransa ma intreaba daca stiu vreun ghost writer pentru niste povesti de Craciun, corporate style. Nu, nu stiu, nu cred ca imaginatia mea referitoare la cadourile premature si planificarea vietii cu 12 ani inainte ar ajuta prea mult in vanzarea unui asemenea cadou. Si sentimentul timpului se tot leza…se tot leza… saracu’ de el.
Deja simteam nevoia de o pauza de cumparaturi si am fugit sa-mi iau o cafea. Intru in coffee shop si ma loveste un miros de pancove, scortisoara, turta dulce…si cafea. In sinea mea incep sa rad si imi spun “De ce ti-e frica nu scapi!”. Comand cafeaua, cu multa spuma de lapte. “Doriti si scortisoara? Asa, de atmosfera….”. Cinnamon and coffeeeee 
Evident, asa, de atmosfera. Am zis…!!!
Iau cafeaua si ma plimb pe strada plina de oameni… incep sa dezbat subiectul, eu cu mine, cu toate “eu”-rile mele, deja usor alarmate. Ar fi cazul sa planific destul de repede cadourile corporate. Cele personale nu, le voi lua in ultimul moment. Evident. Cum sa-mi stric eu individualitatea. Dar poate ar fi interesant ca, anul asta, sa stiu cu o luna inainte ce vreau sa fac de ziua mea? Ok, e mai putin de o luna. Sau poate ar fi interesant sa stiu cu 2 saptamani inainte de Craciun ce vreau sa-i iau mamei? Sau poate ar fi inspirat sa merg in viitorul apropiat la un X-Mas Shopping in loc sa imi folosesc la maxim capacitatea creativa prin aeroporturi pe ultima suta de metri?
Terminand cafeaua am ramas cu putina spuma de lapte pe nas. “Tipic”. Atunci am stiut si raspusul clar: tipic. Nu. Planuiesc oricum mult prea multe. Cadoul meu personal de Craciun, de la mine pentru mine, este sa raman “eu” si sa imi permit aceasta umbra de spontaneitate. Voi decide totul atunci cand intuitia imi va spune…”e timpul sa…”.
Pana atunci vreau sa ma bucur de….toamna!!!! Ador toamna, de ce as folosi-o pentru a planui iarna…. nu vreau sa pierd magia toamnei, e o minune…frunzele cazute, ploile reci, diminetile vantoase, razele de soare timide…
Toamna e mult, mult prea deosebita ca sa fie un pre-event in lansarea iernii.
comentarii recente