Viata de dupa EURO 08

….exista! Pe cuvant!

Cum adica nu ma credeti?

My own EURO 08 Review…

Cele doua echipe gazda au reusit sa ma impresioneze doar prin calitatile ospitaliere deosebite. Punct.

In ciuda faptului ca semnalul TV a fost relativ critic (UEFA Media Technology SA a preluat, logic si evident, raspunderea pentru transmisia mondiala si a dat-o, logic si evident, in bara), EURO 08 a inregistrat cote de audienta fenomenale…. 1,191 de milioane de fanatici s-au uitat impreuna la 31 de jocuri, au baut bere, au tremurat, strigat, aplaudat, au cutreierat strazile pana dimineata, s-au pictat reciproc pe fete, au fluturat steaguri……..

Incredibil, doar cifrele relative aduc EURO 08 in top, pe locul 2 dupa sesiunea record din Anglia in 1996.

La fel de rece m-a lasat nenea Ronaldo, pentru ca printre aerele de super star cu veleitati de stil, a marcat 42 de goluri intr-un sezon la Champions League si doar 1 pentru Portugalia. Asa nu!

Dar adevaratul high light al campionatului ramane, pentru mine, numarul de cartonase rosii si galbene: 3 cartonase rosii si unul rosu-galben – care a fost oricum retras. Sa fie felul barbatilor de a ne demonstra ca au invatat sa se poarte frumos cand se joaca pe-afara?

Si ce s-a ales cu viata de dupa EURO 08? Pai ce sa fie…. programul de seara e greu de umplut. A disparut seara dinainte de meci – cu pregatirea sufleteasca aferenta – , seara grandioasa in care este vreun meci sau seara de dupa – revenirea. A inceput sa fie momentul in care trebuie sa reinvatam sa gandim. “Ce facem in seara asta dupa munca?”

Dar si mai tragic declar disparitia barurilor “football free”, a zonelor interzise barbatilor (da da, acele localuri cool in care gagicile sunt servite cu un cosmopolitan, asculta muzica rafinata si se amuza de urletele de pe strazi)….

Oh well, cred ca am sa supravietuiesc si de data asta. Poate in timpul campionatului mondial am sa ma uit la mai mult de un meci. Sau poate ma fac si eu mare si inteleg cat de important, crucial si relevant este fotbalul pentru omenire. Am zis!

Clienta fidea, nu mai vreau card de fidelizare…!

        Trafic, lumini, luminite, vant, lume agitata, plase, plasute, s-a terminat sticla de apa, mi-e foame, mai am umpic… se intuneca, semaforul e verde, intersectia s-a blocat, ah, am prins un loc de parcare… repede, sar din masina, mai am 20 de minute si se inchide magazinul. Intru, ochesc raftul, apuc repede 2 produse, stau la coada…    ” Stimati clienti, va multumim pentru vizita dvs si ne bucuram sa va salutam si alta data. Apreciem intelegerea dvs pentru ca inchidem in 20 de minute…” Ah, la fix. Nu plec fara cumparaturile mele. Am zis!

Ajung la casa, e coada lunga dar merge repede. Aveti card de client? Deschid portofelul si incep sa scotocesc… Da am cu siguranta… Imi dau silinta sa-l gasesc repede…dar am ataaaatea carduri: Card de fidelizare de la o drogherie, de la un butic dragut cu haine italiene, de la centrul de infrumusetare, de la un magazin de accesorii, de la companiile aeriene, de la supermarket (evident! ), de la o alta drogherie- cu produse bio , de la un centru comercial enorm… de la benzinarie si spalatorie auto… de la magazinul preferat de mobila si decoratiuni interioare… de la banca, atat cardul de debit cat si cardul de credit… si evident de la asigurarea de sanatate, ca fara chip-ul acela nu ma primeste nici un medic… Sincera, ar mai fi cateva pe care le-am lasat acasa ca nu mai aveau loc in portofel…

Cat de genial… orice om isi poate face un tablou despre stilul meu de “consum” doar dupa cardurile insirate mai sus.

Cardul de clienti este unul dintre cele mai reusite instrumente de marketing direct, pentru ca ofera informatia despre clientul in sine si il “leaga” excelent de compania in cauza. Evident, daca aceasta din urma este capabila de a atrage clientul intr-un mod inteligent si atractiv.

Facand o comparatie simplista intre celelalte instrumente de marketing directe ( couponing, online marketing, mobile marketing – sms si mms- , directmailing, directresponse post, telemarketing si publicitate neadresata direct – prospecte, pliante) si cardul de clienti, gasesc un punct definitoriu si deseori decisiv: cardul “ajuta” la cursa de lunga durata, ofera perspectiva si deschide, firmelor inteligente, nenumarate porti spre clientii fideli.

Daca stiu ca la supermarketul XX am diverse avantaje pentru ca imi fac, in mod regulat, cumparaturile acolo, evident ca voi evita un alt supermarket la care nu primesc nici un bonus. In fond, platesc ( aproximativ) aceiasi bani.

Intr-un final, ce mai conteaza daca nu e un secret ca prefer pasta de dinti XX, ca merg la cumparaturi de obicei in weekend sau cu 30 de minute inainte de inchiderea magazinului, ca am o crema de zi preferata pe care o cumpar de mai bine de un an, ca n-am incercat niciodata Sangria la sticla…. Cineva, undeva, imi cunoaste comportamentul de consum cu siguranta mai bine decat l-am analizat eu vreodata…. Asa ca, draga “Cineva” sa traiesti!

P.S. Situatie ipotetica sau nu prea..: ma intreb daca va veni vremea in care voi merge la supermarket, voi face cumparaturile, si la ajunsa la casa de marcat, mi se va aduce aminte ca am uitat X sau Y lucru pe care il cumpar de obicei… Ar fi un tool foarte bun, deoarece e chiar enervant sa uit lista de cumparaturi acasa ( daca m-am obosit sa imi fac vreuna), dar si mai enervant este ca, de fiecare data cand ajung cu toate plasele acasa, imi dau seama ca am uitat sa cumpar ceva foarte important

De Sarbatori…

va doresc multe, multe momente calde, sper ca ati avut un Mos Craciun inspirat si ca veti intampina 2008 zambind!

p.s. Mmaja calatoreste.. ca sa aiba material de scris

Un Mos’ Nicolae fericit!

Draga Mos Nicolae,

chiar daca unii adulti nu te mai iau in serios, eu nu sunt adult astazi si tot te iau in serios. Ma bucur ca existi.
Lista mea nu e foarte lunga, dar m-as bucura sa o citesti pentru ca sunt un ne-adult cuminte. Deseori. Iar cand nu sunt, sa stii ca nu a fost vina mea niciodata, cu siguranta!

In plus, te anunt ca papucii mei, adica toate perechile…sunt foarte curati.

Cititorilor mei te rog sa le aduci multe zambete calde de la oamenii dragi si multa liniste sufleteasca, daca se poate cu aroma de scortisoara si vanilie, ca sa simta Sarbatorile autentic si armonios.

Iar mie… cu mine ai fost bland, bun si darnic tot anul. Eu te astept la o cafea si-un tort, sa-ti multumesc pentru ca, de multi ani, mi-ai adus primii fulgi de nea din iarna

Va doresc un Mos’ Nicolae inspirat si fericit!

Imaginea ta in oglinda

Unul dintre trendurile cele mai tari in HR sustine ca angajatii sunt cartea de vizita a oricarei companii, firme, institutii… Da, corect, incepand de la portar si terminand la managerul general, fiecare membru al unei companii contribuie la imaginea acesteia. Unii au un impact mai mare la acest styling general, iar altii un impact mai mic…

Dar…cum ramane cu clientii? Ei sunt, in fond, nu numai “sursa principala de venit”, ei reflecta pozitia si atitudinea companiei pe piata. (Si nu e o noutate ca orice client isi va spune parerea despre companie, de fiecare data cand va avea ocazia si cheful sa o spuna )

Unul dintre motivele cheie: Cele mai bune contracte/ proiecte/ oferte/ cei mai buni clienti se obtin, in general, prin recomandari. Compania in cauza poate sa stie ca a fost recomandata sau nu, dar clientii cam au grija sa se intereseze in prealabil. In fond, publicitatea cea mai eficienta este prin…scuzati exprimarea… “gura targului”.

De fiecare data cand am avut nevoie de un serviciu, de orice fel ar fi el, ca e vorba de medic, de IT consultant sau de femeie de serviciu, am incercat sa intreb intai cunostiintele. Am cerut referinte, am ascultat experientele altora si am ales. Iar daca nu gaseam ce cautam astfel, incercam si “la rece”.

Si de fiecare data remarcam: daca X e clientul (multumit) al companiei Y, atunci stiu relativ clar cam ce poate compania, ce stil de munca are, ce valori, ce capacitate de a se adapta la cerintele clientilor, etc.

Cred ca vremurile in care o companie are clienti prost selectati vor apune curand, si asta drastic. Jocul de-a “pot acoperi si satisface nevoile oricarui client” are nevoie de resurse investite, de multa munca, de (si mai) mult timp (cel mai pretios), si nu in ultimul rand, de bani. Iar o consecinta imediata este reputatia companiei si pozitia ei pe piata.

( Nota bene: clientul prost selectat este acel client, al carui nivel si ale carui valori nu se potrivesc de nici o culoare cu valorile companiei, care nu apartine targetului vizat oficial…etc… clientul nepotrivit nu este nici blond, nici saten… si poate fi un om chiar simpatic dealtfel).

O ultima idee:cand vorbesc despre client ca oglindirea imaginii companiei, nu inseamna ca un client apartinand targetului vizat , dar care este mai “altfel” (coleric, isteric, ciudat, etc), dauneaza. Atata timp cat este multumit, aprecierea companiei de catre public va fi cu atat mai …interesanta!

Oglinda, oglinjoara, spune-mi, cine are cel mai tare renume din tara…?

Happy branding!

The To Do List vs The To Be List

Recunosc, sunt un om cam imprastiat si zapacit, insa am o “ordine in dezordinea mea”. Si stiu ca nu sunt singura care-si face mii de “To- Do” lists, care scrie post its si isi seteaza pt siguranta si alarmele la telefon.

Ca trainer, mi se adreseaza deseori intrebari de genul ” ce sa fac, sa obtin X sau Y, sa reusesc X sau Y …?”.

Sincera, nu consider stilul de intrebare neaparat gresit, dar cred ca o mica metareflexie ar simplifica lucrurile mult mai mult. Concret, pe baza unui exemplu:

Ce sa fac, sunt atat de prost organizat/a?

Ce inseamna asta, de fapt?

Poate… ca imi doresc ordine si claritate in viata. Si poate.. ca doresc sa imi ating scopurile, targeturile, sa-mi indeplinesc anumite dorinte… Sau poate ca doresc doar sa evit momentele neplacute in care uit un deadline, ratez o intalnire, etc… Sau poate mi-as dori un ajutor in setarea lipsei de prioritati…
Parafrazand-u-l pe Epictet, intai ar trebui sa iti fie clar ceea ce doresti sa devii, iar apoi sa faci ce ai de facut.

Si atunci:

• defineste tinta clara ( “vreau sa fiu un bun strateg”)
• informeaza-te ( de la altii, din carti, online, de la coach sau trainer…)
• din ansamblul de informatii, selecteaza doar elementele realizabile, realistice si care ti s-ar potrivi
• si… creeaza-ti drumul tau, in tempo-ul adaptat tie…

Personal recomand uneori compararea listei de “to do” cu lista “to be”. Ceea ce fac ( “to do”) armonizeaza ceea ce vreau? In acel moment, poti stii daca drumul ales te conduce acolo unde iti doresti. Iar daca nu, acest drum se poate adapta oricand…

…

“I would much rather have regrets about not doing what people said, than regretting not doing what my heart led me to and wondering what life had been like if I’d just been myself.”  

Brittany Renée

Haina-l face pe om…si pe postas!

Ma grabesc spre o intalnire, cam zapacita, nu imi place sa ajung tarziu. Cobor din lift scormonind in geanta dupa ochelarii de soare. Punct ochit, punct lovit.

Ajung la parter si constat ca e cam semi-intuneric pe casa scarii. In fata liftului, un tip intr-o uniforma inchisa la culoare, cu un morman de scrisori si pachete in brate si o geanta mare de postas atarnand pe umar. Spontan ii spun: “ce bine! poate am primit deja pachetul comandat saptamana trecuta!” si ii raspund salutului prietenos. “Aveti si pt mine ceva, nr XX?”

Liniste. Ii zambesc si remarc grimasa foarte ciudata ” Eu nu sunt postasul!!!!”

Oops.

Revin seara acasa. Astept liftul ( stiam eu ca e mai sanatos pe scari dar…). Se deschide usa si revad “postasul” impreuna cu vecinul meu model. Din franturile lor de discutie mi-am dat seama ca erau colegi de bransa.

Pentru ca de data asta am si aprins lumina pe scara, ma uit ca nu era imbracat, de fapt, in uniforma… erau doar haine de aceeasi culoare si geanta in stilul trendy… ca si blugii prespalati, cam acelasi efect il avea si ea. Dar hainele semanau cu o uniforma…

“Postasul” se uita ciudat (si cam iritat, ce-i drept) la mine. Eu zambesc si ma sustrag de la orice conversatii…imi venea sa rad si abia mi-am adus aminte de “bunele maniere”. Imi inghit replicile ironice in sec si plec.

Oops.

Spre seara citesc revista presei online si vad poza vecinului meu, care este model, intr-un articol despre o prezentare de moda. Click. Dupa click, poza cu el si cu postasul meu.

Oooooooooooops!!

Tocmai am confundat un model de calibru international cu un postas?

Stiu, nu imi e rusine. Ce sa-i fac daca e barbat si nu le are cu hainele….

OOH – or OOOOOhhhhaaahhhaaaaaa :)

 Don’t look. If you can!

And I mean the advertising related “OOH”, what were you guys and gals thinking of?

OOH relates basically to the “out of home” advertising, but OOH is so much more than that.

Literally, each advertising thingie which reaches you, as a consumer, out of your home, is oh, uh, ermm sorry, OOH.

Beyond that, add the advertising elements which might reach you in your home / mobile office, because they are designed such as. ( nope, internet is not included, nor is the print field). In this category you might find stuff like the hotel lobby OOHs or other in/outdoor trades.

The billboard is one of the most common means of OOH (out of home and smashing your view wherever you are). The fascinating billboard trend is, at the moment, to set them where you, as a consumer, can’t not look.

Like in front of a huge traffic light. Or the subway billboards, which present the news while people are waiting for the subway and add promotional spots inbetween.

So, don’t look, if you can…. because they are always in your way, these OOHs

Boreout vs Burnout

Despre Burnout stim cu totii, paradoxal sau nu este o boala in trend. Cat de scuril suna…. dar da, si bolile devin trendy. Ironic.

Boreout este opusul lui Burnout si “ataca” oamenii inactivi, subsolicitati.

Cei afectati de sindromul Boreout nu sunt deloc lenesi, de obicei se intampla in activitati in care ar dori sa se implice si sa daruiasca energie, insa le lipseste fie stiinta, practica, sau raspunderea, fie nu depinde de capacitatea lor.

Se intampla, de exemplu, in joburile administrative, in care 2-3 ore ajung pentru terminarea taskurilor efective, iar restul timpului este “umplut” de cafele, jocuri online, etc etc etc… sau in unele magazine, in care apar 2-3 valuri de clienti si in restul timpului vanzatorii nu au ce face. ( cel putin aparent).

Un tool foarte bun este de a le arata angajatilor cum pot sa umple acele goluri de timp,  fie prin activitati care pot fi facute oricand, fie prin idei si initiative noi. O alta cheie este motivarea pentru job si pentru dezvoltarea permanenta prin invatare.

Problema efectiva apare atunci cand conducerea nu stie despre aceste momente de inactivitate, angajatii evitand confruntarea deschisa, din motive gen frica de a nu fi concediati sau suprasolicitati.

Proactiv versus reflectiv

In domeniul dezvoltarii personale se disting tiparele comportamentale ( cafeaua de dimineata, in fiecare dimineata) si tiparele de gandire ( “imi plac deciziile rapide, spontane”).
Tiparele de gandire sunt contextuale: un chirurg va fi reflectiv in operatii dar foarte spontan si proactiv in viata personala, evident ca unul dintre tiparele de gandire este la fiecare individ in parte predominant.

De multe ori relativ greu de echilibrat, aceste tipare pot ajuta sau dauna dezvoltarii personale si, implicit, celei profesionale. Intrebarea nu este ” ce tipar este mai bun”, fiecare tipar este bun intr-un anumit context. Asadar, contextual devine intrebarea “sunt capabil/a sa folosesc tiparul dorit/ adecvat contextului in care ma aflu?”

Unul dintre aceste tipare se refera la luarea deciziilor.

cum sa aplici pentru un job ( IV)

Scrisoarea de intentie
Cel mai amuzant e cand un candidat vrea sa-mi testeze abilitatea de a citi: “Ma numesc Floarea Vasile si am 24 de ani. Sunt domiciliata in orasul Ploiesti.”
Pai cand am dosarul doamnei Vasile pe masa sau cand deschid Cv-ul in format electronic vad primele randuri si stiu ca: se numeste Floarea Vasile, are 24 de ani si domiciliul in Ploiesti. Sau era de fapt un memory test?

Cum sa aplici pentru un job (III)

Intrebarea cheie: Stii cui ii scrii?

Raspunsul ar trebui, ideal, sa il ai inainte de a incepe scrisoarea de intentie si pregatirea/ retusarea CV-ului.

Conteaza pentru: a gasi “aceeasi lungime de unda”, a te adapta cerintelor, abordarea personala. Sau altfel spus: pentru a reusi sa te distingi din sute de candidati.

Documenteaza-te! Orice informatie te ajuta!

• Versiunea 1: Viitorul tau angajator recruteaza direct (si nu anonim)

Fiecare firma, fie ca are 2 sau 500 de angajati, si-a format un stil aparte. Probabil ca l-ai ghicit din anuntul de recrutare (era scris foarte formal sau o adresare personala, amicala- colegiala? Cu ce font era scris?) iar daca nu, ai foarte multe posibilitati:

Cum sa aplici pentru un job.. (II)

Get ready for the blind date!

• Interviul nu incepe cand ajungi la ora/data stabilita si iti vezi posibilul sef. Asta daca ajungi. Adevaratul interviu incepe cand angajatorul sau headhunterul iti citeste CV-ul. Continua cu telefonul/ emailul si interviul devine punctul culminant si decisiv.

De aceea iti sugerez sa

Cum sa aplici pentru un job.. (I)

In perioada de absenta de pe blog am demarat, printre altele, diverse campanii de recrutare. O experienta geniala Constat ca in Romania lipseste o educatie generala in domeniu. Prin aceasta serie de articole veti putea invata ce inseamna aplicarea la un job, cum gandeste un angajator, Do’s and Don’t’s ..si probabil veti gasi o multime de idei.

Linii generale

• conformeaza-te cerintelor de aplicare ( prin posta, online, pe site-ul de recrutari, pe site-ul companiei etc.). Fiecare head hunter /angajator are stilul lui de a sorta CV-urile.
  Nu e nimic mai enervant decat sa

Competenta se invata

Evident nu avem toti aceleasi competente, foarte clar. De asemenea, ne-am dori sa avem mai multe competente si suntem chiar pregatiti de schimbari, insa uneori ne blocam chiar la inceput de drum.
Dar vestea buna e ca se invata pana si asta ( probabil odata ce renuntam la atitudinea carcotasa de genul “nu pot, nu vreau, nu-mi iese orice as incerca” s.a.m.d.).

La unele discutii de prin seminare am aflat de la Roman Braun ca sunt 3 criterii obligatorii pentru a obtine o competenta, fara de care nu se poate:

cum sa primesti/ accepti un feedback

Desi feedback-ul se “bucura” de o conotatie mult prea negativa, nu trebuie confundat cu simpla critica. suntem oameni si mereu in schimbare, iar un feedback de calitate poate aduce perspective noi la momentul potrivit, chiar daca noua ni se pare ca totul e excelent.
Cunosc foarte multe persoane care “se obosesc” sa ceara mai mereu feedback, interpretand asta ca punctele de vedere pe care ei le omit in procesul de dezvoltare (personala sau profesionala). si totusi, sa dam feedback stim, si ce facem cand il primim?

Unele idei:

cum sa dai feedback de calitate

deseori apreciez oamenii care inlocuiesc termenul “critica” si folosesc feedback. superb.
metoda recomandata de mine este “the sandwich feedback”, preluata din NLP- Trinergy (dezvoltata de R.Braun)

1. Folosind cele 5 simturi, (vaz, auz, miros, gust, kinestetic) se vor da 3 elemente pozitive si semnificatia lor pt mine (cel care da feedback-ul).

2. Propunerea de imbunatatire ( critica propriu-zisa nu mai e critica, e o propunere).
- pentru a fi mai usor, sugerez

how to give a bad news

evident, exista situatii incomode in care suntem in cercul vicios “wrong person-wrong place- oh so stupid timing”. si? pentru ce e asta o ocazie? simplu: pentru a iesi din cerc. cum? si mai simplu…o amica imi spunea “mai de fiecare data cand cineva ma intreaba prea insistent cum imi mai merge si ce mai fac urmeaza o veste proasta”. normal, daca acel “cineva” isi ia postura de victima in serios ( “de ce tocmai eu sa fiu cel/cea cu vestea proasta…? cum s-o menajez pe persoana respectiva) si uita de fapt ca n-ajuta cu nimic (chiar daca da “bine” si chiar cu bune intentii).
sau ar mai fi varianta

“comunicarea interna”

foarte multa lume ma intreaba care este elementul esential in comunicare. (parca ar fi doar unul). totusi, una dintre conditiile mele este sa functioneze comunicarea interna, iar cand spun interna ma refer la cea din “mine”, ca om.
se spun prea des cuvinte mult prea mari, gen empatie, intelegere fata de partenerul meu, tehnici, strategii, cand de fapt eu, ca om, uit sa constientizez rolul meu in procesul de comunicare in care ma aflu. chiar ma vad acolo? ma aud? ma simt? imi dau seama ce mesaj vreau sa trimit? doar apoi pot pretinde ca as vrea sa il inteleg pe celalalt. sa ii fac un “rapport”, un “P-O-L” ( Pacing-outing-leading) si alte cele…

“si ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?”

sincera detest intrebarea asta pentru copilashi. de unde sfantul sa stie copilul ce meserii vor exista in 10-20 de ani, cand e el deja “destul de mare” ca sa munceasca. sau visa careva sa devina cercetator stiintific pentru publicitatea niselor….?!
sau trebuie copilul sa isi dezvolte deja tipare clare si sa aiba si habar despre toate celelalte idei marete…ce face un medic, un politist, un profesor…

daca faci acelasi lucru, vei avea aceleasi rezultate…

iar daca doresti sa obtii alte rezultate, fa altceva!

acesta a fost pentru mine un fel de motto care m-a insotit in ultimele zile.

una dintre greselile capitale in comunicare

un alt client si cunostiinta mai veche de-a mea se plangea adeseaori ca are probleme foarte mari cu angajatii, mai ales in relatia cu clientii. m-a rugat sa il ajut.
echipa e amestecata (oameni din diferite background-uri, si mai diferite interese) si sunt cu totii politicosi si punctuali, isi fac treaba insa totusi 80% din jobul lor este “la vedere”, au de-a face cu clientii (actuali sau potentiali).
seful lor m-a rugat sa gandim niste traininguri de comunicare externa pentru a imbunatati acest aspect si am fost invitata azi dimineata la o cafea la firma. doream sa imi fac o imagine despre politica interna a firmei (daca e vreuna) si despre team.
what is wrong in this picture?