E o lume mica… si plina de zapada

…si pe youtube gasesc prietenii copilariei….

va prezint un om care da suflet chitarii, cel mai bine intre munti, la gura focului de tabara…!

Clienta fidea, nu mai vreau card de fidelizare…!

        Trafic, lumini, luminite, vant, lume agitata, plase, plasute, s-a terminat sticla de apa, mi-e foame, mai am umpic… se intuneca, semaforul e verde, intersectia s-a blocat, ah, am prins un loc de parcare… repede, sar din masina, mai am 20 de minute si se inchide magazinul. Intru, ochesc raftul, apuc repede 2 produse, stau la coada…    ” Stimati clienti, va multumim pentru vizita dvs si ne bucuram sa va salutam si alta data. Apreciem intelegerea dvs pentru ca inchidem in 20 de minute…” Ah, la fix. Nu plec fara cumparaturile mele. Am zis!

Ajung la casa, e coada lunga dar merge repede. Aveti card de client? Deschid portofelul si incep sa scotocesc… Da am cu siguranta… Imi dau silinta sa-l gasesc repede…dar am ataaaatea carduri: Card de fidelizare de la o drogherie, de la un butic dragut cu haine italiene, de la centrul de infrumusetare, de la un magazin de accesorii, de la companiile aeriene, de la supermarket (evident! ), de la o alta drogherie- cu produse bio , de la un centru comercial enorm… de la benzinarie si spalatorie auto… de la magazinul preferat de mobila si decoratiuni interioare… de la banca, atat cardul de debit cat si cardul de credit… si evident de la asigurarea de sanatate, ca fara chip-ul acela nu ma primeste nici un medic… Sincera, ar mai fi cateva pe care le-am lasat acasa ca nu mai aveau loc in portofel…

Cat de genial… orice om isi poate face un tablou despre stilul meu de “consum” doar dupa cardurile insirate mai sus.

Cardul de clienti este unul dintre cele mai reusite instrumente de marketing direct, pentru ca ofera informatia despre clientul in sine si il “leaga” excelent de compania in cauza. Evident, daca aceasta din urma este capabila de a atrage clientul intr-un mod inteligent si atractiv.

Facand o comparatie simplista intre celelalte instrumente de marketing directe ( couponing, online marketing, mobile marketing – sms si mms- , directmailing, directresponse post, telemarketing si publicitate neadresata direct – prospecte, pliante) si cardul de clienti, gasesc un punct definitoriu si deseori decisiv: cardul “ajuta” la cursa de lunga durata, ofera perspectiva si deschide, firmelor inteligente, nenumarate porti spre clientii fideli.

Daca stiu ca la supermarketul XX am diverse avantaje pentru ca imi fac, in mod regulat, cumparaturile acolo, evident ca voi evita un alt supermarket la care nu primesc nici un bonus. In fond, platesc ( aproximativ) aceiasi bani.

Intr-un final, ce mai conteaza daca nu e un secret ca prefer pasta de dinti XX, ca merg la cumparaturi de obicei in weekend sau cu 30 de minute inainte de inchiderea magazinului, ca am o crema de zi preferata pe care o cumpar de mai bine de un an, ca n-am incercat niciodata Sangria la sticla…. Cineva, undeva, imi cunoaste comportamentul de consum cu siguranta mai bine decat l-am analizat eu vreodata…. Asa ca, draga “Cineva” sa traiesti!

P.S. Situatie ipotetica sau nu prea..: ma intreb daca va veni vremea in care voi merge la supermarket, voi face cumparaturile, si la ajunsa la casa de marcat, mi se va aduce aminte ca am uitat X sau Y lucru pe care il cumpar de obicei… Ar fi un tool foarte bun, deoarece e chiar enervant sa uit lista de cumparaturi acasa ( daca m-am obosit sa imi fac vreuna), dar si mai enervant este ca, de fiecare data cand ajung cu toate plasele acasa, imi dau seama ca am uitat sa cumpar ceva foarte important

De Sarbatori…

va doresc multe, multe momente calde, sper ca ati avut un Mos Craciun inspirat si ca veti intampina 2008 zambind!

p.s. Mmaja calatoreste.. ca sa aiba material de scris

Un Mos’ Nicolae fericit!

Draga Mos Nicolae,

chiar daca unii adulti nu te mai iau in serios, eu nu sunt adult astazi si tot te iau in serios. Ma bucur ca existi.
Lista mea nu e foarte lunga, dar m-as bucura sa o citesti pentru ca sunt un ne-adult cuminte. Deseori. Iar cand nu sunt, sa stii ca nu a fost vina mea niciodata, cu siguranta!

In plus, te anunt ca papucii mei, adica toate perechile…sunt foarte curati.

Cititorilor mei te rog sa le aduci multe zambete calde de la oamenii dragi si multa liniste sufleteasca, daca se poate cu aroma de scortisoara si vanilie, ca sa simta Sarbatorile autentic si armonios.

Iar mie… cu mine ai fost bland, bun si darnic tot anul. Eu te astept la o cafea si-un tort, sa-ti multumesc pentru ca, de multi ani, mi-ai adus primii fulgi de nea din iarna

Va doresc un Mos’ Nicolae inspirat si fericit!

Suportul tehnic pentru programul “Dragoste”

Client: Buna ziua! As avea o nelamurire tehnica in legatura cu programul “Love.exe” pe care l-am primit azi de la dvs!

IT- Support: Sigur, va ascult!

Client: Recunosc, nu sunt expert in ale calculatoarelor, si nu reusesc sa instalez programul. Ma puteti ajuta, va rog?

IT- Support: Cu cea mai mare placere.

Client: Ce ar trebui sa fac prima data?

IT- Support: Pentru a instala programul “Love.exe” trebuie sa faceti primul pas: deschideti-va inima, va rog!

Client: OK…am gasit butonul pe care trebuie sa apas pentru a-mi deschide inima. Insa am o problema: am multe programe care ruleaza in paralel, toate “*.exe”. Pot totusi continua instalatia cu “Love.exe”?

IT- Support: O secunda, spuneti-mi va rog ce programe ruleaza in paralel?
Client: Mhmm… pai sa vedem. Avem asa: Inimizdrobite.exe, Lipsadeincredereinmine.exe, Cercvicios.ppt, Neintelegere.com…. si ar mai fi cateva… Ah!!! Si Nesiguranta.exe incepe acum sa ruleze…

IT- Support: Am inteles. Am o veste buna: Love.exe va sterge automat Inimizdrobite.exe din calculatorul dvs. Va ramane cu siguranta undeva pe hard, insa nu va intra cu alte programe in conflict.

Se poate intampla ca, temporar, Lipsadeincredereinmine.exe sa fie suprapus cu modulul Enormaincredereinmine.exe. Dar asta doar temporar, pentru a obtine ca rezultat modulul Echilibrulincrederiiinmine.exe, care va ramane constant.

Client: Incep sa inteleg… si acum ce trebuie sa fac?

IT- Support: Urmatorul pas este crucial: trebuie sa inchideti definitiv urmatoarele programe: Subpresiune.com, Gustamar.exe, Dezamagire.ppt si Suparare.jpg.

Doriti sa le inchideti…acum!?!

Client: Ahmm… mhmm… mi-as dori mult asta. Dar nu stiu cum… Cum sa le inchid?

IT- Support: Sigur ca va pot indruma, insa pasii trebuie sa-i faceti singur. Mergeti in meniul “Sart”, in

Despre surprize…

Cand eram copil reuseam sa le dau parintilor mult material pentru brainjogging: descopeream fiecare cadou pe care-l ascundeau prin casa inainte de Craciun sau de ziua mea.   Depasind etapa in care mai credeam in Mosu’,  curiozitatea mea, care a avut mereu cote mari, m-a transformat intr-o enciclopedie mergatoare si vorbitoare, cu una dintre specializari pe tema “unde e lucrul X si Y, de mult ratacit prin casa?”.

O data, venita de la scoala, stiam ca trebuie sa gasesc niste oua Kinder prin casa. Eram sigura, mama imi dadea de ceva vreme cate unul pe zi. Si nu intelegeam de unde are ea cate un ou cu surprize dimineata pregatit. Aveam o placere aproape diabolica in a colectiona surprizele acelea haioase.

Evident, am descoperit repede colectia mamei de oua surprinzatoare…sa fi fost peste 30. Le-am luat pe toate, le-am insirat pe covorul din bucatarie si am inceput sa le desfac tacticos. Nu am reusit sa mananc toata ciocolata, dar montasem aproape toate surprizele cand m-a gasit mama “in actiune”. Pierdusem notiunea timpului…era ora cand trebuia sa se intoarca acasa.

Prea mirata nu a fost mama, dar a doua zi n-am mai primit oul cu care eram obisnuita. Si nici a treia zi… si nici saptamanile viitoare. Pana cand am inteles: mi-am stricat singura surpriza.

De atunci stiu ca si cadourile previzibile au surpriza lor. Este magia cu care un om drag iti pregateste un cadou, toata dragostea oferita, dragoste care incepe de la gandul frumos de a-ti oferi ceva… si nu se termina nici macar la imbratisarea si zambetul cu care iti inmaneaza cadoul.  De atunci am incetat sa mai caut inainte cadourile de Craciun, desi adeseori stiam ce mi se pregateste. Si am inceput sa ma preocup de a gandi mereu cadouri speciale pentru cei dragi mie.

Asa a invatat un copil bucuria de a oferi o farama de suflet…

Haina-l face pe om…si pe postas!

Ma grabesc spre o intalnire, cam zapacita, nu imi place sa ajung tarziu. Cobor din lift scormonind in geanta dupa ochelarii de soare. Punct ochit, punct lovit.

Ajung la parter si constat ca e cam semi-intuneric pe casa scarii. In fata liftului, un tip intr-o uniforma inchisa la culoare, cu un morman de scrisori si pachete in brate si o geanta mare de postas atarnand pe umar. Spontan ii spun: “ce bine! poate am primit deja pachetul comandat saptamana trecuta!” si ii raspund salutului prietenos. “Aveti si pt mine ceva, nr XX?”

Liniste. Ii zambesc si remarc grimasa foarte ciudata ” Eu nu sunt postasul!!!!”

Oops.

Revin seara acasa. Astept liftul ( stiam eu ca e mai sanatos pe scari dar…). Se deschide usa si revad “postasul” impreuna cu vecinul meu model. Din franturile lor de discutie mi-am dat seama ca erau colegi de bransa.

Pentru ca de data asta am si aprins lumina pe scara, ma uit ca nu era imbracat, de fapt, in uniforma… erau doar haine de aceeasi culoare si geanta in stilul trendy… ca si blugii prespalati, cam acelasi efect il avea si ea. Dar hainele semanau cu o uniforma…

“Postasul” se uita ciudat (si cam iritat, ce-i drept) la mine. Eu zambesc si ma sustrag de la orice conversatii…imi venea sa rad si abia mi-am adus aminte de “bunele maniere”. Imi inghit replicile ironice in sec si plec.

Oops.

Spre seara citesc revista presei online si vad poza vecinului meu, care este model, intr-un articol despre o prezentare de moda. Click. Dupa click, poza cu el si cu postasul meu.

Oooooooooooops!!

Tocmai am confundat un model de calibru international cu un postas?

Stiu, nu imi e rusine. Ce sa-i fac daca e barbat si nu le are cu hainele….

OOH – or OOOOOhhhhaaahhhaaaaaa :)

 Don’t look. If you can!

And I mean the advertising related “OOH”, what were you guys and gals thinking of?

OOH relates basically to the “out of home” advertising, but OOH is so much more than that.

Literally, each advertising thingie which reaches you, as a consumer, out of your home, is oh, uh, ermm sorry, OOH.

Beyond that, add the advertising elements which might reach you in your home / mobile office, because they are designed such as. ( nope, internet is not included, nor is the print field). In this category you might find stuff like the hotel lobby OOHs or other in/outdoor trades.

The billboard is one of the most common means of OOH (out of home and smashing your view wherever you are). The fascinating billboard trend is, at the moment, to set them where you, as a consumer, can’t not look.

Like in front of a huge traffic light. Or the subway billboards, which present the news while people are waiting for the subway and add promotional spots inbetween.

So, don’t look, if you can…. because they are always in your way, these OOHs

Aventuri zburatoare

Capitolul 1

• Frankfurt, duminica dupamasa, ora 15

Ajung la aeroport pt avionul spre Viena de la ora 16:10. Fiind duminica si zbor intern (UE), se recomanda prezenta in aeroport cu o ora inainte de decolare.

Ma pierd cu privirea in “cel mai mare aeroport european” (de fapt, e pe locul 2). Caut confuza terminalul nr 2 si il gasesc, tot din priviri, foarte repede: la un ghiseu, o coada interminabila, ca un musuroi de furnici. Aveam deja un bad feeling, dar mi-am luat bagajelul si am pornit increzatoare… Imi doream… sa nu fie ghiseul pe care il caut. Doar n-am pierdut niciodata un avion si sunt mandra de asta. Ok, eram.

Dupa 5 minute de alergat prin aeroport, eram fericita ca am ales o valiza mica, pe role si acum stiu ca e un element cheie din garderoba mea. Nu cred ca reuseam altfel sa trag 11 kg materie prima genti, papuci, cosmetice si haine atat de repede.

In fata culoarului unde se aseaza lumea la coada, citesc un anunt: “The check in is possible only 30 minutes before the departure”. Imi pun la indoiala cunostiintele de limba engleza… only 30 mins before? adica, e autobuz? Sau…?

• Aeroport Frankfurt, Terminal 2, ora 15:10

Remarc siderata ca toata lumea astepta…dar coada nu inainta deloc. Incep sa intreb furnicile pentru ce zbor asteapta, fiecare imi raspunde pe limba lui…am distins Tokyo, Hong Kong si Berlin. Era clar ca trebuia sa gasesc urgent o alta solutie, vorba unui prieten, “avionul nu-i autobuz, mai draga!!”.

• …ora 15:15

Gasesc intr-un final un nene de la “airport staff”, un tip la 2 metri, cam 2 x 2 sa fiu sincera. Ridic privirea spre el si il intreb ce sa fac, zborul spre Viena …. nu voi reusi sa stau si la coada, sa ajung si la check in. Numarasem minim 60 de persoane. Isi incrunta suspect sprancenele si isi coboara la rand-u-i privirea: “Pai mergeti la terminalul urmator, la ghiseul ala galben si acolo o sa faceti un check in de urgenta!”. OK, erau 40 de ghisee galbene. Dar el nu retinea la ce numar.

• … 15:18

Nu aveam timp de pierdut asa ca fug spre celalalt terminal. Acelasi gand imbucurator, am valiza “rapida”, alte 10 minute de fugareala printre terminale… Slalom printre scari rulante, nerulante si printre pasageri, unii la fel de debusolati si pierduti in spatiu… Gasesc relativ repede counterele companiei de zbor vizate, erau 4 deschise.

• Terminalul 1, ora ca 15: 25

La primul ghiseu nu serveau decat clientii cu “gold card” (febletea mea, sa adun carduri de la enspe mii de companii aeriene cu care zbor) si stateau vreo 5 auriti cam nervosi, la urmatorul era o doamna care se ocupa de alte reclamatii, la al treila nu era nimeni la coada, asa ca m-am instalat eu…
Eu: “Nu va suparati…”

Doamna: “Ba ma supar ca acuma intru in pauza! Mergeti la colega! “

Urand stimabilei cu pricina o pauza cat mai placuta… in gand…evident…am mers la colega.

• si timpul fuge… 15:27

Eu, incercand sa-mi trag respiratia..: “Buna ziua! In legatura cu zborul spre Viena….”

“Colega”: ce zbor? aaaa, pai autobuzul a plecat deja spre avion…cred…stati asa sa vad. ah, ba nu!!!
Eu: (inca plina de sperante) “Pai cum, mai e lume la check in…coada aia…stiti… (ii explic pe scurt situatia)”.

“Colega”: Daaaa? Haideti sa va caut in sistem…

• peste 10 minute… deci 15:37

M-a cautat in sistem. Nu m-a gasit. M-a cautat pana si-a dat seama ca este o diferenta intre numele de familie dublu scris cu “-” ( liniuta) si fara. Nu, evident ca nu avea de ce sa se uite in pasaport, pe care i l-am pus sub nas, sa vada ca nu e nici o cratima. Si nici nu avea sens sa ma asculte cand i-am spus ca numele meu nu se scrie cu cratima. She knows her job, right?

• si mai trec zece minute… 15:47

Deja am deschis mobilul si am inceput sa-mi sun prietenii din Frankfurt sa ma ia de la aeroport. Era clar ca nici macar o minune nu ma putea salva de competenta “colegei”. I-am explicat, cu resursele de calm si rabdare aproape epuizate, ca o voi da in judecata. Si ea mi-a explicat ca nu pe ea o dau in judecata, ci compania aeriana. Adica… nu era problema ei

• …16:00

Prietenii i-am sunat, ei au sunat la randul lor toate oficiile de protectie a consumatorului posibile. Intre timp, am obtinut un bilet pentru a doua zi dimineata spre Viena.

• 16:15 – Terminalul lui …. peste

Eram prea bine dispusa dupa un sfarsit de saptamana ca sa ma agit aiurea. Asa ca am tras adanc aer in piept si am pornit din nou la drumetie prin aeroport, (sa-l cunosc mai bine nu de alta), cautand o agentie de voiaj deschisa pentru a-mi procura biletul spre Viena. Am si gasit-o… intr-un final. La terminalul 2 E, adica in celalalt capat al cladirii. Zic mersi, ca nu era la Terminalul 8…

• …16:30

Un tanar suav, trainee, cu o supradoza de gel si o pasiune de-a dreptul mortala pentru bratari de piele si inele de argint (da, ati ghicit, lui nu ii plac fetele) imi zambeste din spatele calculatorului. E duminica si el e din greseala acolo, sa ajute, colega e plecata. Dar imi promite ca gaseste zboruri spre Viena, si isi da silinta sa fie si la un pret rezonabil.

Fericita ca am dat, in sfarsit, de un om simpatic, il las sa caute zborurile si merg in cautare de apa. Imi era atat de sete ca abia mai puteam vorbi…

• ora 17.. teoretic trebuia sa fi fost deja in Viena

Apa am gasit, zbor idem. Ies triumfatoare din aeroport, cu bagajelul intr-o mana, geanta si laptopul pe brat, o sticla de apa in cealalta mana si handsfree-ul in urechi. Afara un soare superb, invaluitor de cald pentru o toamna placuta. Si in plus, o dupamasa intr-un oras fermecator, in care istoria, arta si elementele moderne se imbina, se completeaza…si te imbie…sa le cercetezi mai bine.

Un oras care m-a mai vrut inca o dupamasa. Si primul zbor pe care l-am pierdut!

Capitolul 2

• ora 7:30

Trezita la 6:30, abia dezmeticita duc bagajelul fermecat spre taxi. Simt cum imi intra frigul in oase, ieri era soare in Frankfurt, de unde sa visez ca o sa inghet in fusta? Sau ca e o ceata crunta afara?

Taximetristul imi da prima veste buna, asa, ca de luni dimineata:” stiti, nu prea merge caldura in masina… nu stiu ce are…”

Da, asa a fost tot drumul, n-a mers! Inghetata am ajuns la aeroport, gustand putin din dulcele “stau” (blocaj in trafic) in stil german. Unic.

• ora 8:10

Din nou ma distrez plimband-u-ma printre terminale, am ales insa alta companie aeriana. Prietenii stiu de ce. Sau nu.

La ghiseu, vreo 5 persoane inaintea mea. M-am grabit sa las bagajul, dupa mine coada de furnici s-a format in cateva minute… In gand ii compatimeam.

• timpul are o alta dimensiune…. 8:20

Aceleasi 5 persoane inaintea mea, acelasi ghiseu…un musuroi cu mult mai mare in spate. Doamna de la counter nu gasea pasagerul turmentat (de nervi, evident). E o adevarata arta sa faci diferenta intre CAPS LOCK si numlock!!! Si dupa aceea a reusit sa isi blocheze toata masca de rezervari! Surprize, surprize

• departamentul IT e super… 8:40

Baietii de la IT au fost mai fascinanti ca aparitia salvarii: au intervenit in 2 minute de la apel, au deschis un alt ghiseu, au reparat pacientul imortalizat intre timp (in maxim 10 minute) si au plecat in aplauzele multimii!

Eu ma simteam deja foarte acomodata cu toata atmosfera si credeam ca nu ma mai surprinde nimic…. dar……

• ora 9:00

Am fost destul de inspirata sa imi iau o cafea: capuccino cu multa spuma de lapte si aroma de scortisoara. Si am fugit in frig la o tigara… presentimentul ca zborul va fi mai lung s-a adeverit.

La check-in am aflat ca nu e bine sa port cizme cu metal (?!?!?! si fermoarul are metal, si capsele de la blugi), asa ca le-am descaltat, de voie de nevoie. Eram ca si copilul ploii, in fusta si maieu, asteptand geanta mea mare si rosie cu laptopul langa si cizmele intr-un sertar obscur. Cizmele mele preferate… Si intr-un alt sertar gri inchis au asezat haina mea calduroasa… si esarfa…

• ora 9:10…in camera de asteptare….

Pana si eu mi-as dori sa nu mai am material de scris la acest articol

Avionul are o intarziere de 20 de minute. In camera de asteptare nu sunt sticle de apa (si nici nu aveam voie sa le aducem, ele se arunca, noile norme UE), asa ca am rezistat alte 40 de minute fara apa. Dar era un automat de cafea… superb… Deja pana si calmul meu, atras de cartea “Illuminati”, pe care am primit-o cadou in week-end, se plictisea de aeroportul asta. Telefonul l-am inchis oricum, calmul meu nu suporta telefoanele de luni dimineata.

Totusi, am reusit sa fac rost de apa. Cele 20 de minute au avut prelungiri si toate furnicile se agitau.

• Ora 10

In avion, toate bune. Aparent. Imi era foame si am comandat un mic dejun sanatos. Am primit omleta imbaiata in ulei, cu sunca si salam de porc si paine alba. Langa, un bol cu 4 cuburi de kiwi si 4 de ananas. Desert: un croissant cu dulceata de caise si unt. Foarte sanatos, eram in culmea fericirii.

Am rugat insotitoarea de zbor sa imi schimbe micul dejun. Politicos. Foarte politicos. Am asteptat 40 de minute cu tava in fata. Si am renuntat la idee. Ananasul a fost ok.

• ….omul negru nu mai vine… ora 11:10

Am ajuns in Viena. Imi venea sa pup pamantul… pe masina am baut o cafea adevarata… si apa muuulta… iar acasa, am mancat muessli cu fructe si iaurt….

Peste 3 saptamani trebuie sa zbor din nou spre Frankfurt. Oare ce ma asteapta?

Probleme existentiale in concediu

In sfarsit ajunsi la hotelul mult asteptat, dupa vreo 6 ore de condus pe autostrada si de evitat radarele. Tot ce imi doream era un dus rapid si un cocktail bun, deja ochisem barul foarte misto amenajat cu muzica buna (dupamasa era Norah Jones, one of my favourites).
Am lasat bagajele, ne-am echipat si plini de entuziasm dam fuga la bar. Deja aveam doldora de pliante adunate si de planuri pentru urmatoarele zile: trebuie sa vedem aia si cealalta, sa innotam, sa dam pe la sauna… and so on.
Ne asezam comod pe niste fotolii enorme intr-un design modern si chelnerul simpatic ne recomanda cocktailul casei. Super! Langa noi un cuplu pe la vreo 30 de ani. El fuma plictisit, ea avea o fata acra parca a muscat dintr-o lamaie. sau din mai multe.

Back on track!

Dupa o scurta vacanta m-am intors cu forte noi! it feels great!

Multumesc vizitatorilor fideli

E interesant sentimentul cu care ma intorc de fiecare data din concediu: stiu ca voi deschide mailurile si voi avea sute si sute de sortat, in fiecare casuta postala. Stiu ca multe trebuie raspunse rapid, altele le sterg direct, de altele ma amuz. Insa sunt inca foarte detasata, imi iau o cafea (long live the holly coffee!!) si rabdarea parca se intelege de la sine! (ceea ce nu e punctul meu forte). Si printre randuri asta am reusit sa fac ieri, sa dau telefoane, sa imi restabilesc agenda, sa rad mult si sa ajung la concluzia eterna: o pauza prinde bine. Si ce e mai interesant in cazul meu, cand sunt in vacanta primesc mereu contracte noi (de ex. acum voi mai tine niste traininguri de comunicare)…pur si simplu!

Asa ca acum ma asteapta ceva treaba, dar nici o grija, am din nou idei…multe ))